Ingeri...


Ma intreb adesea daca avem fiecare langa noi un ingeras ce ne vegheaza pasii? Oare Dumnezeu are grija sa trimita un ingeras la fiecare dintre noi: copil, adult, batran, om bun sau mai putin bun? Sau trimite ingeri numai celor ce stiu sa daruiasca, celor generosi, cu sentimente curate? Oare si cel ce greseste si nu se poarta asa cum ar trebui, are acel ingeras langa el? Pai daca nu l-ar avea, nu ar continua sa greseasca, sa-si repete greselile si sa nu stie sa si le corecteze? Nu e oare acel ingeras cel care noaptea, inainte de culcare sau chiar si in somn, il trage de maneca si il face sa se gandeasca la ce a facut mai putin bun in acea zi, nu e acel ingeras cel care il face sa inteleaga ca a gresit si ii arata cum trebuie sa procedeze in viitor cand se va intalni cu aceeasi situatie?
Oare numai lucrurile pe care le putem vedea exista? Pai daca e asa, inseamna ca ingerii nu exista, inseamna ca nici sufletul nu exista , ca nici speranta nu exista si atunci ce ne mai ramane? In ce ne mai ramane sa credem? Oare nu exista si lucruri pe care ochiul nu le poate vedea dar pe care inima le simte?
Oare am si eu acel ingeras ce are grija sa se afle mereu pe umarul meu atunci cand plang, atunci cand rad, atunci cand am impresia ca am cazut atat de jos incat nu mai cred ca ma mai pot ridica, atunci cand sunt singura sau atunci cand explodez de fericire ca am reusit ceva ce mi-am dorit? O fi langa mine sa-mi lumineze sufletul ca sa pot alege calea cea buna, ca sa fac ceea ce este bine, o fi langa mine ca sa-mi stearga lacrima ce mi-o aduce dorul de bucuria copilariei de odata, dorul de a ma simti acasa, o fi acolo sa ma certe cand vorbesc ceea ce nu trebuie? Si cum face aceste lucruri daca nu-l pot auzi? Sau o fi existand si lucruri ce pot fi ascultate doar cu sufletul si nu cu urechile? Poate ca asa reusim sa-l ascultam pe ingerasul nostru.
O fi avand chip de copil, o fi avand aripioare si o fi imbracat in haine albe, asa cum toti ne inchipuim, asa cum arata in unele carti, asa cum arata ingerasii de bibelou din magazine? Sau o fi aratand cu totul altfel, poate nici nu are chip, oare imbatraneste ca si noi cu anii sau ramane la fel, indiferent de timpul ce trece, o fi coborand din cer in ziua in care ne-am nascut ca sa ne fie alaturi pana in ziua in care nu vom mai fi... si atunci cand nu voi mai fi, ce se va intampla cu ingerasul meu, se va duce poate sa pazeasca pe altcineva?
O fi avand poate chip de om obisnuit, ce se imbraca la fel ca mine, la fel ca tine, ce vorbeste, ce te asculta, pe care poti sa-l vezi, poate chiar l-ai intalnit pe strada, poate ca ingerasul tau e un prieten bun ce-ti este mereu aproape, care e acolo sa-ti atraga atentia cand gresesti, e acolo sa te indrume, sa te sustina si sa te ajute, poate ca el e ingerasul ce Dumnezeu ti l-a trimis, poate ca e omul pe care nu-l prea bagi in seama dar care intr-un fel sau altul e mereu langa tine, poate ca e mama ta, tatal tau, bunicul sau oricare altcineva.
Or fi toate intrebari, doar intrebari fara raspuns, o iluzie in care as vrea sa cred sau un adevar, un cadou nepretuit de la Dumnezeu?
Dar, daca avem ingerasul nostru de ce totusi ni se intampla lucruri neplacute, de ce ingerasul nu ne apara de cele rele? O fi vrand sa ne arate ceva, o fi vrand sa ne invete ceva folositor dintr-o experienta mai neplacuta, o fi vrand sa ne invete cum sa trecem peste rele, sa fim mai puternici, mai frumosi pe dinauntru, mai sinceri si cu mai multa incredere in noi. Poate ca daca nu ne apara de toate, macar e acolo cu noi si merge in fata noastra sa ne indrume pasii pe calea ce buna cand nu putem vedea nici o cale inaintea noastra, poate ca merge in spatele nostru ca sa ne poata prinda daca vom cadea vreodata sau poate ca merge in stanga sau in dreapta noatra, tinandu-ne de mana de-a lungul drumului in viata.
Sper sa am deja ingerasul meu, oriunde ar fi, poate ca l-am intalnit deja, poate ca e la mii de km distanta de mine dar cu sufletul aproape, poate ca din cer vegheaza asupra mea, poate ca acum cand scriu sta si el langa mine, poate ca el e cel ce ma indruma, poate ca el imi sufla ceea ce scriu.
Dumnezeu, Tu care le stii pe toate, exista ingeri sau e doar un fir de ata de care imi place sa ma agat in singuratate?


Lory Brecher