Suntem niște oameni așa de mari
nu ne mai împiedicăm pe scări
am învățat să meșteșugim cuvinte
doar jucăria preferată nu s-a putut desprinde de noi
i s-au mai stricat câteva mecanisme
zona mersului e cea mai afectată
ieri a vrut s-o ia la stânga
și mersul a luat-o la dreapta
gândurile sar din două în două
sentimentele locurile golurile se-nghesuie
unele-ntr-altele
s-a dat liber la plâns
dar ce folos
mâine ne îmbrăcăm tot cu o duminică
iluzia noastră de libertate
care se sapă-n garduri
toate veșniciile în care ne-am lăsat
tribut vreunul gram
de frumusețe

suntem niște oameni așa de mari
că nu ne mai putem purta în spate
demult
de unii singuri