știu că nici ei nu dorm trăiesc aceeași sweet misery atunci de ce ne simțim noi mai altfel
poate pentru că noi avem în stomac o nicovală
pe care potcovim fluturii

?!

să avem emoții galopante adică


ce tâmpenii mai spui și inima flască a acestei întâmplări
s-a împuțit de-atâta sânge și dogoare

!

am un omuleț în gât care dansează face podul șpagatul piruete și alte năstrușnicii
îmi bagi o mână în gură îl saluți mă gâdilați amândoi
nebunaticilor
creștinesc ar fi să urlu când văd sicrie eu însă izbucnesc în râs din râs în rânjet
și moartea se încruntă îi aruncă priviri furios-fumegânde îngerului
ăsta mic e beat și el am făcut-o lată amândoi pe unde e ieșirea
care ieșire mă că nici n-am intrat

suntem încă în viață

și asta ne încurcă vertebrele ghem de oase eu și îngerul meu
facem cu rândul de veghe la fereastră

pentru că noi chiar credem că noaptea umblă o femeie pe străzi
și aprinde stelele se dezbracă se lipește de ferestre te face să te trezești
și să te vezi brusc pe tine printre măruntaiele ei
atât de urât de bubos și de plin de păcate că nu poți rezista
te apropii de geam ieși prin el și te arunci

dimineața trotuarele sunt pline de trupuri

îngerul meu și cu mine mergem fluierând printre ele
le împingem un pic mai încolo cu bastoanele
ne facem loc pe alee vine câinele nu latră se așează în noi
și ne dă din coadă
timpul

oricât am vrea să ne prefacem el e cel care ne joacă pe labe

e singurul om cu colți care încă nu a turbat