Ma mangaiai pe parul tuns mult prea scurt…
Cumva, usor ma certai”Asta-i de om?”
Observasem deja… frizura face pe om, dar stii… nici in 14 nu ma doare de parerea lor…
Nu ce cred ei ma fac… Eu sunt… Nu-ti spun ca oricum nu intelegi…
Ma mangai trist si imi spui ca beau prea mult(Vezi? Iar gresesti… Beau mult prea mult…).
Ai incetat sa mai ma certi ca fumez… Te-ai obisnuit cu nesimtirea mea…
(Mai stii cum a fost cand ai aflat? La mine asta parca e ieri…).
Iti privesc ochii dulci…
Da MAMA… habar nu ai ca esti doar una…
Rad in sinea mea…
Imi amintesc cum mi-ai adus prezervativele…
Parca ma asteptai sa ma scuz oarecum ca nu-s ale mele…
Ale mele erau dar nu am putut sa fac altceva pe moment decat sa tip “De ce imi umbli in buzunare?”
Mi-ai spus ca am dat blugii la spalat, si sa nu fie altele pe acolo… Nu am gasit decat sa te intreb iar pe o voce mai moale de ce ma controlezi.
Ma pupi pe frunte…
Da…
De ce albesti mama?
De ce “Sa traiti o mie de ani si noi o suta si sa va amintiti de noi” e doar o vorba?
Da mama…
Eu cu gandurile mele…
Te-ai pus si ai adormit in patul meu…
O sa vezi vreodata lacrima mea neagra?
De ce pleci mama?

22.03.2006