ca și tine, dragă poete, trag și eu după mine un cadavru.
am în mine doza potrivită de xanax.
obsesiile mele sunt ca niște șobolani care-mi rod creierul. într-o zi voi vărsa din mine colonii întregi de rozătoare și tu, dragă poete, vei scrie despre moarte sau despre viață cu o mare lehamite.

ne e totuna.

mâine va fi tot o zi din cauciuc. o vom întinde la maxim , apoi îi vom da drumul. ea ne va plesni peste conștiințe. după un țipăt scurt vom uita și-o vom lua de la capăt.

din poemele tale vei face pâini pentru copiii tăi rozalii.

nu-ți ajung nopțile. nu-ți ajung neuronii și hematiile. cadavrul tău se întinde în tine și miroase tot mai rânced a realitate.
până la urmă obsesiile tale vor deveni simple țipete.
nimeni nu mai stă să ne asculte, dragă poete. plătește-ți ratele și facturile. înghite viața cu xanax.

moartea e deja în noi. nici măcar nu mai avem ce aștepta.