ivan tace.îngerii tac și ei.nici rumoarea zilei, infinita ei mișcare de viscere.pe trotuare oamenii se plămădesc. drojdia timpului.
ivan privește pe fereastră. geamurile sunt vopsite în alb.tăcerea își bagă degetele în gura lui ivan.el mușcă.melancolic.
orele se rarefiază. ivan respiră calm și numără vertebrele lor nevăzute.vopseaua de pe ferestre.
femeia din vis.
dar viața lui ivan nu era atât de simplă. căzut în dizgrația muzei trebuia totuși să povestească de ce libelulele nu sunt dragoni.
ainsi va ma vie, pensa ivan
la lumiere fait une reverance
espoire furtife
l'oreille du chat niché sur l'oeil
l'oeil d'ivan