Schița inefabilului Etern...

Astăzi sunt fericit.
Am schițat Inefabilul
Cu mai mult Contur
În penel decât ieri.
Am pus Albul de pescăruș
Alături de Negrul scos
Din Adâncul Izvor.
Apoi am adunat
Tumultul mării
Și profunzimea orizontului.
Am privit...
Ochii tăi zâmbeau din culori...
Și când admiram fericit
Presupusul colÈ› furat din Etern,
Toamna cu frunzele ei
Mi-a acoperit schița.
Plângând am început să o caut
Până când am văzut
Că sunt prea bătrân,
Că am mâinile mult prea nesigure
Pentru a mai prinde Eternul.
Și m-am desprins din Copac
În ultima frunză a Toamnei
Și-am plecat plutind fericit
Prin Etern...