cred că mă scald într-o minciună...posibil că toți ne scăldăm într-o minciună. și pierdem adevăratul sens al vieții, pierdem din mână firul acela fin și subțire care să ne scoată la suprafață, iar apoi de teama pedepsei ce va urma încercăm să ne păcălim înlocuindu-l cu altul, ce aparent se aseamănă, dar defapt, nici pe departe!nu...

Așa facem toți!
bătătorim cărarea timpului,
ne lăsăm pe ea urma ce nu mai poate fi ștearsă
și credem că visăm, iar cărarea
ne împinge pe noi,
doar pentru că seamană cu o pantă.
ce greșite impresii avem...
nu purtăm ochelari pentru înțelepciune;
de i-am avea, am vedea adevărul.

Îmi spune Înțeleptul:
-La ce vreți toți ochelari?
vouă nu v-ar face bine!Las`așa.
Vreți să priviți lumea ca mâța calendarul?
Măcar așa vă protejați universul.

Întorc cuvintele pe dos, pe față,
le răsucesc în toate felurile, le schimb locul,
dar tot nu înțeleg rostul de a trăi ca într-o conservă;
mă simt ca un crap ce stă în ulei,
mă simt sătul de uleiul ce mă înconjoară.
ce stați pe loc, oameni buni?
hai la lucru! să ne găsim ochelari pentru înțelepciune!