stările mele sunt împrăștiate pe jos
de pe masă o femeie albastră pare că se aruncă la nesfârșit
în neliniște
disperarea ei mă întoarce pe dos
îmi spune să mă duc dracului

paharul e gol
lovesc întruna o carne fără să mă trezesc
îmi arată un copil îl lovesc și pe el
sufletul meu e bețiv
sufletul meu e bolnav
nepasarea se aruncă la nesfârșit
într-un cuțit
și mă prefac
ca îmi pasă