întinde-te pe tot drumul tău
întinde-te până la sfârșit
simte moartea cu tălpile
simte cum ți se amestecă părul cu nisipul .
privește-mă in ochi și râzi
mie nu mi-e teamă, nu mi-e teamă
pentru că am ochii mai mari decât cerul
...sunt un tot, un orice,un nesfârșit într-un trup de fetiță.

de Ieri respiri tot ce e vechi în tine
tragi in piept Gândurile
care încă miros
a lemn și a ploaie


lasă ploaia să-ți inunde pielea
lasă ploaia sa-ți nască sufletul
fii jumătate om,
jmătate ploaie
lasă lumea să alerge desculță prin tine.



pentru că de ieri
străduțele pe care le știai pe de rost
după nume și după copaci
nu mai sunt ale noastre,
ale pașilor noștri
sunt plânse de doi bătrânei de vată
cu mâini de carton
și ochi de cuvinte.

drumul tău
un fel de cearșaf,
rece ca o toamnă uitată
cu umbrele
cu vitrine
și lumini care joacă incă pe străzi
un șotron șters de vânt.