n-o să-ți scriu mult
vreau doar să știi că aici trăiesc eu
alături de trei sute de milioane de oameni
pe care n-o să-i pot niciodată atinge

ei trec pe lângă mine în fiecare dimineață
iar eu îi privesc prin vitrine
cum mușca din sandvișuri și sorb din pahare de plastic
ochii lor rotunzi și goi
se închid se deschid
se închid rar asupra aburilor

trec pe lângă ei în fiecare seară
și știu ca ei luptă pentru o lume mai bună
că vor să salveze planeta și clitorisul femeilor din triburi
că li se rup inimile pentru copiii de pe ecrane.
teoretic, sufletele lor sunt mai mari ca mall-ul din crângași

uneori ating geamul cu degetele
și las în urmă dâre adânci și lucioase
care se închid încet după mine

râcâi cu unghia în carne
apoi încui ușa. încui tot

dincolo de ziduri, gurile lor înghit bucăți mari de lumină.