Și poate-ntr-o zi
ai să te saturi de vorbit cu streașina
și-ai să vorbești despre ea,
ca și cum ar fi fost.

Închisoarea mea de cuvinte
se va pleca spre cer atunci,
să ai pentru cine
să mai cobori, să mai urci...

E pământiu și somnoros afară.
Covorul meu de vise
a fugit pe altă planetă
să croșeteze vântului copii.

Zidul meu preferat
e nouăzeci la sută
perforat,
restul e ploaie.