Eu și cu tine
Din când în când ne luăm binecuvântarea să creștem cuvinte,
Din cealaltă lume
Îngerii ne lasă singuri
Să mirosim din moarte .
Nu ne pasă de glasul lor
Ziua suntem niște canguri cu mai multe fețe,
Noaptea semănăm a greieri muiați în iarbă

Pe fiecare ochi se așterne mirarea că Dumnezeu e blând cu noi
O cruce scrijelită se sprijină de cer
Îl rogi pe Adam să schimbe mărul,
O rog pe Eva să mă nască
Amândoi tac și se urcă pe cruce
Vorbesc cu mâinile, cu umerii, cu picioarele
Mă lasă senilă să cer azil în Eden
Le explic că sunt ediția feminină a lui Sisif
Ei mă imploră să mă preschimb în cea a lui Iov
Cui îi folosesc atâtea ediții dacă nu mai sunt anotimpuri?
Le spun cu ochii încleștați

În colț chircită o lacrimă stă să moară....