zeul se amuză candid
un copil purtător de cuțitaș taie linia orizontului pe acoperișuri atent la detalii precum vrăbii pisici și urme de ploaie

oamenii-s toți în umbră nu pot fi atinși
cu excepția celor ce singuri aleg să sară prea sus
și ies definitiv din cadru

mi-ar plăcea să mă aflu la Jaffa acum
să port eșarfa aceea albastră și să îmi decupeze fața doar un grilaj ales să stea în primplan între mine și posteritate

dar oamenii-s toți în umbră nu pot fi atinși
cu excepția celor ce singuri aleg să vină aproape
și intră definitiv în cuvânt

zeul înalță zmee
zeul râde tembel
zeul doar gângurește
zeul se resoarbe într-un pântec steril

și oamenii se întorc toți în umbră ies
din cadre și din cuvinte singur rămâne expus un chip
cu urme de ploaie pe cuțitaș și zmee crescând din umeri

am sărit prea sus
am sărit prea sus
am sărit prea sus
am sărit prea sus



și m-am dat la o parte

_______
Copyright Adela Setti