Ghiveci de nemulțumire, cu rime

Pe o mică mare-albastră,
De nisip, cu dune false,
Doi poeți recită-n grabă
Un eseu cu rime albe.
Unde-Apollo, zeu cam negru,
Se crede Roșu-mpărat...
C-a descins și el din plebe
Se face cum c-a uitat.
Iară eu, prin val de fiere,
Tot privesc - cu-n ochi inchis -
Cum vaporul de hartie
A venit cand l-am trimis.
Vinovatul fără vină
Arată spre căpitan,
Tot mimând o voce gravă,
Ascuns după paravan:
Scriitor în agonie
Nu ai scris când ai citit;
Þipi in rime, ca nebunul,
Ai greșit cum ai gândit!