„Când am început să scriu această scrisoare nu m-aș fi gândit că tot ce e fals,e bine reprezentat în mine.Minciuni pe care nu le-am spus nimănui,astăzi rup din mine bucăți însângerate de carne,în dorința lor de a ieși afară.Un tumultum de lacrimi ce ar fi vrut de atâtea ori să le eliberez,astăzi o caută.Pe EA,cea pe care am iubit-o îndeajuns încât să-mi lepăd viața.Da,poate vei spune că nu viața e cel mai de preț lucru pe care îl am.Ai dreptate.EA este cel mai de preț lucru.Fata pe care visele o aduc de atâtea ori,și pe care zorii cruzi mi-o fură.De ce îi lași?Totuși,e ciudat să dau vina pe ei.De fapt tot ce odată valora ceva pentru mine,astăzi vrea să-mi fure ce mi-a mai rămas.Iubirea.Respir mai rar într-o mult prea copilărească încercare de a te încetini, și astfel EA, să rămână cât mai mult lângă mine.Ai făcut de atâtea ori să mă întorc din drum,mi-ai scos-o în cale,și tot ce pot să-ți spun e că îți mulțumesc,și că nu am regretat vreodată.Dar am înțeles.E dureros,dar scopul final l-ai ales.Va trebui să o las să plece,chiar dacă niciodată nu am legat-o de mine.Să o las să zboare cum doar în visele mele putea zbura.Da,știi despre visele mele…ți le-am spus de atâtea ori.EA,e îngerul meu.Și în această noapte e timpul.E timpul să mor,pentru că doar așa voi putea pleca de lângă EA.Să nu ne mințim.Nimeni nu va simți lipsa pe care atât de mult am vrut să o nasc în urma mea.Acum am nimic,și cum deja amândoi știm,eu sunt nimic.Tu,un rege în fața căruia mulți se apleacă,eu,doar un bold într-o cărare plină de iarbă și rouă.Și tu,Timpul,știi că am încercat din răsputeri.Știi că m-am supus numai ție.Iar acum,într-un gen de răsplată idilică,trimite-mi loiala ta supusă.Și cu sărutul ei,să mă arunce în brațele uitării,unde tu vei presara peste mine praful,iar EA,când va fi cu mult prea târziu,o lacrimă.Atunci va înțelege că tu,măritul meu rege,nu m-ai lăsat niciodată liber,din această poetică sclavie.Acum se vor termina toate.Minciunile nespuse,amânările,iubirea cea mai pură pe care am putut-o crea.Iubirea pentru o ființă mistică.Capabilă de atâta stralucire încât ochii mei mai merită azi doar întunericul pământului și blestemul tău,al Timpului.”