nici nu mai știu
de când lustruiesc scările astea de marmură
dezmințind nuanțele alb-negru
din cuvintele tale

aceeași oră de pe prima treptă
lumina cade în același loc

am deschis toate ferestrele
mă îmbolnăvește iubirea de aproape

tu descântă-mi de dragoste
lovește aerul
și ține-mă strâns de încheieturi
un sânge amar îmi posedă gândul.