Unele lucruri nu le voi intelege niciodata.
De ce copiilor le place Cola-cola.
De ce stiu ceea ce nu vreau sa devin, dar nu stiu ce-ar trebui sa fac acum.
De ce visez mereu la maine.
De ce imi planific un poimaine care, desi mereu in intarziere, ma ia constant prin surprindere.
De ce nu-mi plac fructele de ananas, ci doar sucul.
De ce simti nevoia sa ma maruntesti.
De ce nu te mai pot iubi.
De ce imi plac rosiile pe care le detestam, copil fiind.
Dece iti caut diametral-opusul in lume.
De ce zambesc mereu cand gandul imi zboara la noul el.
De ce ma comport ca o maniaca-depresiva.
De ce nu pot iesi sa ma plimb noaptea la 1 fara sa-mi fie frica. Frig. Sete. De nou. De imbratisari. De caldura. Satula de canicula. Dornica sa ma balacesc in pustietate. Vreau sa fiu singura…nu- nu pleca. O sa-ti uit trasaturile fine si zambetele candide cu care am inceput sa ma obisnuiesc...si s-a dus.
Refluxul a spalat farama de sentiment fertilizata in sufletul pe care-l credeam stearp. Dar iata ca nu m-ai ucis. Doar partial. Poate el ma va reinvia. As vrea sa ma invete sa zbor. Tu m-ai invatat doar sa ma arunc in gol. Golul din mintea mea ii se adreseaza viitorului cu un zambet bipolar.
De ce?
Nu stiu. Poate voi afla. Poate el imi va spune. Sau poate voi trage cu urechea la usa destinului. Orice ar fi, voi sti...intr-o zi…