Apoi, pe măsură ce închideam pleoapele,
Totul a implodat într-o linie subțire, în paharul cu Hennessy.
Strălucitoare, arămie.

Așa erau elitrele tale
Când le-am desprins precaut,
Agățându-le în rizurile amprentei.

Apoi o fulgerare străvezie și filigranată,
Aripile tale mototolite
Se eliberau cu vuiet.

Împingeai pământul dedesubt și trăgeai cerul spre noi
Încercându-le bătaia.
Noi rămâneam în loc,
Tu mutai lumea de colo-colo,
Să ne ajungă toate mai la-ndemână
Să facem șiraguri mai frumoase din
Zile.

Ni se zbăteau zorzoanele, să se rupă,
Eu mi-am pierdut zalele, tu cuvintele,
Tremurau groaznic paharele de vin, flacoanele de parfum,
Zodiile, pirostriile așezate frumos,
Am vomat grindină amară
Verde. Și noduri.
Încă puțin …

Veneam și eu
Dacă n-aș fi încurcat lamentabil
Prăbușirea cu zborul,
Lumea cu tine,
Pavăza de chitină cu paharul acesta de Hennessy.