De ceva timp din forma ta solida iradiata pe alocuri din memoria ce se vrea a fi virusata, te-ai transformat in vapori si gaz si-mi inabusi si aerul.
Nu era destul ca ma subjugi in vise.
Ca un cocolos de griz ce se inmoaie molcom in lapte- asa eram eu pentru tine.
Dar rabdarea mea eterna si-a avut ieri parastasul.
Nu te mai astept.
Esti fara armura si fara cal.
Si nu te mai astept sa vii.
Nu stiu care din noi e vinovat.
Tu in colivia ta, te joci timid cu focul, asteptand sa tresar la fiecare pas al planului tau morbid, iar eu, lin impletesc ganduri pe fundal de ocarina, imi umplu intunericul cu flori uscate si idei.
In asteptarea unei duminici ce pare mereu in intarziere, inchid ochii pe nisipul grosier al insulei deziluzorii, incercand sa compun un beat obsedant la tobe…