Am aripi mov, cu tente violet pe margini. Port un tricou mulat pe care scrie „Forget-Me-Not” și beau direct din sticlă. Negrul „de fum” al dermatografului îmi asprește trăsăturile dar eu nu cred în restricțiile cromatice și în acorduri depline.

În războiul cuvintelor îmi calibrez atent intonația și mă arcuiesc în izbucniri violente. Cel mai simplu gest poate stârni furtuni de nisip cu reproșuri anterioare scrâșnind printre dinți. Prefer să tremur de nervi, să caut scara de incendiu ca pe o ultimă scăpare, decât să mă împotmolesc în tăceri ca într-o plasă de braconaj.

Am nevoie să clocotesc sub presiune, să iubesc șuierător sau să urăsc metodic. Sunt un produs biodegradabil al omenirii, nu-mi pot permite amânarea exaltărilor spre un „mâine” care nu mă ajunge niciodată din urmă.

Pozez pentru tine: o zână cu aripi de carton, care nu se teme să planeze deasupra tuturor așteptărilor tale.