Tu, când vezi că plouă, plângi,
Dreapta mea a mâinii stângi!
Și când vezi că-i întuneric
Plângi, pleoapă, ochiul sferic!

Seceratul trup de moarte
Se acoperă cu cerguri.
Sufletul meu îl împarte
Cerului umbrit de neguri.

Lasă-mă, că umblu sprinten,
Moartea mea, mă lasă încă!
Să mai bat duios din pinten
Armăsarului de stâncă.

Umblu ciuruit de grauri
Prin păduri și-s gol de sânge.
Mă ajunge prin coclauri
Moartea văduvă și plânge.