Uneori privesc prin fereastra inchisa la inima mea cum plange...stau acolo trista si neputincioasa si strig la ea;cateodata mi se pare ca ar vrea sa zambeasca,sa imi dea un semn ca e bine.Schiteaza parca un gest...un zambet(sau mi s-a parut?).E frig afara.E rece,simt cum ma trec fiorii neputintei,simt cum inghet...si frigul cel mai mare vine de la inima mea.Cateodata ma intreb ce s-ar intampla daca s-ar deschide...as ingheta cu totul si as muri sau ar prinde ea viata din nou?Am incetat insa sa sper...sa sper ca mai poate fi un inceput,ca mai poate fi fericire si zambet...cand toata lumea in jur ranjeste cu rautate.Cand astept o vorba buna si primesc doar rautati..cand toti isi scot coltii ca niste lupi singuratici si flamanzi.Mai este oare pe lumea asta un suflet bun si pur,un suflet care sa ma iubeasca cu totul,si pe care sa nu-l omor,sa nu-l strivesc din nou,fara mila?Unde e el oare,daca exista?I-as saruta si talpile si l-as pastra alaturi ca pe o comoara...sa ma iubeasca...pentru ultima oara...Macar o data