Ziua in care am sa plec e mai aproape decat podul pe care tocmai trec,
in intervalul nemarginit de zile marginite
cu ganduri infinite,
de parca orizontul mi@r fi frate,nu tu,caruia nu i@m lipsit niciodata,
eventual cand aveai kef de cearta,neincetata,viata zgrabalata.
Ce aproape e acea piatra,e funerara stiai?si pe ea parca tu scriai,
hmm....da asa e,tu scriai..si apoi citeai,
cu lacrimi de vin in hohote plangeai,stiai ca imi place vinul?
Cum de ai reusit sa ma observi abia dupa atatia nervi?
Si din fericire,dupa ce n-o sa ma mai revezi..