ne atașasem de imaginea noastră. o păstram pe unde mai era loc de obicei în oglindă. tu subțiat la infinit ca o linie. eu mereu deîmpărțitul

între și între

sfidam simetriile sfidam probabilitățile sfidam moartea și câteva legi ale fizicii. ne prindeau zorile redefinind noțiuni. redistribuiam gesturi ignorând principiile de conservare. până într-o zi când la împărțeală ne-a dat rest. nu știam ce să facem cu el. am hotărât să lăsăm totul așa închis cât mai etanș până în ziua când vom ști.

până la urmă nu contează nici asta. contează că toate trec pur și simplu ca un guturai. o aspirină o vitamina C un fâsss
și gata.

gata.