stiti ceva? eu tin cu orban. eu tin cu orban, tin cu remes si tin cu toti ministri care daca nu au calcat inca pe bec, o sa calce. pentru ca, inevitabil (sau Slava Domnului?) o sa calce si noi o vom lua de la capat cu huiduielile. eu tin cu orban (in sensul ca nu mai vreau sa aud nimic de el!) pentru ca mi-e sila de acest deja-vu. voi poate va enervati focusat: pe asta sau pe asta. va enervati pe orban. pe dracu sau pe lacu si atat. eu tin cu orban pentru ca nu sunt capabil sa uit ceea ce inca nu exista. eu tin cu orban tocmai pentru ca nu tin cu el, dintr-un principiu de sanatate mentala. eu tin cu orban pentru ca mi-e lehamite. pentru ca mediatizarea cazului este dementiala. pentru ca, asa, greata vine sub aceasta forma ticalosa si insuportabila a anticipatiei reactive (ca va trebui sa ma enervez mai mult decat pot sa ma enervez, de aici caderea tensiunii si lasarea intunericului).

toata lumea a tabarat pe orban. nu-i nimic, vor fi si alti politicieni care vor face dodoloatze. suntem obisnuiti. OBISNUITI! Intelegeti? Eu vreau sa ma protejez de ceva grav, nu de orban (chiar daca asta inseamna sa ma protejez de insusi spiritul civic). pentru ca obinuinta este o forma benigna care lasa in plata lor mintea si corpul. dar ceea ce-mi produce greata, pana la epuizare fizica, ceea ce remarc ca fiind cu adevarat periculos nu este orban, ci protestul. taxarea execesiva ce-o impunem si care ne mananca pe dinauntru. protestul, forma maligna a suferintei noastre…