afară
a nins.
simți lichidul în aer nările tale sunt rotunde
dar nu știi.
nu vezi afânarea pământului cerului inimii. doar un caier
ai în stânga pieptului contorsionat sub respirația amplă.

zac și eu
acolo.
un simulacru de sens. ca atunci când guști o prună uscată
în cenușă și nu găsești cuptorul nici pomul nici tava de tuci în care au stat
copilărind
odată cu tine.

eu zac
tu deschizi
ochii albi. ca zăpada. lucioși. un fel de mers
cu steaua în spatele geamului aburit pe care mi-ai lins numele.

orbul.
femeia
care se face nevăzută sub scâncet.
legăturile lor de țurțuri în martie.

un banc
de nord
presupunând că eschimoșii cunosc râsul.

___
Copyright Adela Setti