pământul se clădește începând din ploi
eu mă-mbrac în timp și în zile noi,
să învăț să merg
alintat ușor
cu tălpile trec și tălpile dor.

zborul reîntors mă va prăbuși
frapată-n singur tonul meu de gri
oamenii albi sau negri nu pot fi
nici măcaar acum vii.

hai să ne-adâncim într-o lume nouă
atipică, v-am zis, fiindcă afară plouă
se dezgheață iarna printre brazii morți
i-ați încununat
eu vă numesc hoți
pădurile toate vor plânge cuminte-n zadar
împodobiți-vă brazii
cu lumini și amar.

vanitoși, cât de mici îmi păreți!
să cereți Crăciunului tot,
ce puține aveți
nici un suflet azi într-o lume mai moartă
cu fiecare an, mai sacrificați un vis
al meu.
și a voastră o soartă.