Când mi se va săpa în apă groapa timpul umbra mea developând-o

Când în sfârșit de-atâta plâns ascultându-vă cu evlavie nemărturisită de plâns îmi vor cădea dinții și gingiile-mi vor fi cuiburi de versuri

În sfârșit când gura mea va răspândi întreaga duhoare câlțoasă a cuvintelor pe care nu le-a rostit

Când voi avea dreptul să put în numele celei pe care am venerat-o

În sfârșit va fi să ajung stăpânul vostru putred de iubire