De când mă știu
n-am făcut altceva
decât să fiu
un navetist convins
între un râs și-un plâns,
între un alb și-un negru,
între un vers și-o poezie,
între un fulger și-o umbrelă,
între o floare și-un ceai,
între un minut și-un tren,
între mine și ea,
între mine și mine...
Doamne, cât poate fi de trist
să nu mai poți face
nici măcar o navetă...