Blestemă azi pădurile de aur verde,
Iar căpățînile încoronează zeii,
De-aș povesti și nimeni nu m-ar crede,
Străinii sunt aicea Dumnezeii.

Plîng codrii secerați de fierăstraie
Și se răresc pe fiecare zi,
Iar cei cu sutane și cu straie
Vor păduri, pămînturi, chiar și vii.

Să urlu Doamne de durere
Nu cred că sunt urechi de auzit,
Din tot ce s-a numit cîndva avere
Se-ndreaptă repede către sfîrșit.