orice mare călătorie începe cu primii pași
la fel îmi construiesc adăpostul
învățând cât pot de des
să tac

nu pot fără să ard în fiecare minut oarece esență
și... fără să taci nu poți
răspunde tuturor
atât

cât îmi găsesc liniștea și singurătatea
revin calm la mine, cu întrebări
și neliniște
până

când arunc planurile de sihăstrie
îmi găsesc murmurul familiar
în timpane
pun

furtuna de-oparte, îmi scot punga
zilnică de sentimente
și le arunc,
în aer

plutește iubirea de ieri, pivotând lângă
inima ta înlănțui tăcerile
neliniștea
doar

aștept glasul minutelor cu tine