n-am haine de doliu...dar nici nu vreau, nu pot sa mai port haine negre cand negru mi-e sufletul, cand negru mi-e trupul... mai bine-mi intorc pielea pe dos sa se vada, sa vada toti, caci da, trebuie sa vada... sa nu care cumva sa nu plang, sa nu jelesc...TAMPITILOR, voi stiti cat sufar acum? nu mai am lacrimi sa plang, nu mai vreau ca sa plang caci voi doar va uitati si vorbiti apoi plecati iar eu... eu raman...eu raman cu durere in suflet, cu un gol imens in inima si cu o urma de palma pe fatza... eu raman in casa in care pana nu demult era el, era tata , era cel ce imi zambea, cel ce ma razfatza si cel ce m-a iubit... poate-o mai face inca... te vreau inapoi, macar in suflet, da-mi un semn... sau mai bine iubeste-ma de-acolo de unde esti acum caci eu te voi iubi in continuare... vreau sa-nchid ochii si sa-mi apara o pata de culoare, un cantec de dragoste si dor...imi e dor