Asteptam... ma aflam din nou intr-o situatie de asteptare... fac ce fac si ajung sa astept. Luasem loc si-mi tineam, exact ca in descrierea facuta in romanul pe care tocmai il citeam, tinand geanta de parca... hmm... cum spunea, mai bine zis, gandea, personajul acela, detectivul? ma agatam de geanta ca de o prietena, ceva de genul asta... incercam sa fac ceva cu mainile... Nu mai era nimeni la catedra, in afara de secretare. Nu ma dezbracasem, doar ma descheiasem la haina. Nu doream sa stau mult. Vroiam sa se incheie odata asteptarea si sa ies odata de aici. Pana si in vacanta mai poti fi chemat pentru ceva. Am privit pe geam. Ce frumos se vedea parcul, cum spusese secretara. Un om dadea la o parte zapada cu o lopata. L-am privit un timp. Trebuia sa fixez ceva, ma saturasem sa-mi privesc unghiile vopsite cu oja de curand si geanta alba. Am privit apoi un calendar, apoi modem-ul pus deasupra unui calculator... Si mai trebuia sa merg si la personal, ca sa rezolv ceva cu carnetul de munca. Am lasat-o pe dupa ce vorbeam cu doamna M., ca sa nu vina intre timp si sa o las sa ma astepte... si am fixat apoi iar omul din parc in timp ce curata in continuare zapada. Vroiam sa ies afara de acolo, sa ma plimb prin parc, pe strazi... sa nu mai am de lucru ceea ce mi se pregatea in acel timp de asteptare. Pe masa nu era nici o revista...

Eram la liceu... in acea dimineata trebuia sa vina vecina sa-mi ia sange. In tot acel timp am fixat coperta unei reviste de program tv, era pe ea Cindy Crawford, cred, cu parul saten... culoarea mea naturala... care nu-mi placea... Vecina fusese foarte multumita, ca statusem cuminte, ca nu reactionasem neasteptat...

Acolo, in cabinet, nu am avut ce fixa. Cand mi-au luat sange pentru fisa medicala, pe care n-o aveam, fiind proaspat venita la serviciu. Nu ma asteptasem sa se intample asta chir atunci. Si mi se promisese acasa ca ma vor duce la noi la clinica, la o doamna draguta pentru luat de sange. Am inchis usa de la catedra dupa mine si privelistea a inceput sa se innegreasca. M-am asezat pe un scaun. S-a mai luminat. Credeam ca e gata. Dar tot revenea... a revenit si dupa ce am baut apa. Nu stiu ce se intampla, parca as fi putut bea multe pahare si tot sa-mi simt gura uscata si apa cum se ducea din mine. Transpirasem pe frunte. Auzeam ca prin ceata si parca cumva pe un fundal indepartat ce se intampla in jur, alte discutii, alte probleme... am mai stat putin asa, am pus capul pe masa, parca ma lua cu somn... dar ii e rau, am auzit pe cineva spunand, sa-i chemam pe cei de la cabinet... e doar psihologic, mi s-a spus, ca nu-mi luasera mult sange... Nu eram singura care sa reactioneze asa, mi s-a spus. Si fiica doamnei amabile de la noi de la clinica facea la fel. Si barbatul acela, puternic, din armata, care-si pierduse viata intr-un mod stupid, lesinand dupa ce i se luase sange si nesupravegheat fiind de nimeni, se daduse cu capul de o masa in timp ce cazuse... ce moarte stupida... nici macar impuscat de cineva...
Era cabinetul de limba japoneza. Acolo avusese loc consultul medical de incepere de an. Tot acolo am mers si ca sa scriu pentru examenul de concurs pentru post, in luna ianuarie, dupa ce crezusem ca se terminase, odata cu asistarea la un seminar - altul decat cel despre care fusesem anuntata cu un timp inainte - si aflasem ce urma sa se intample cu cateva minute inainte, si venisera la jumatatea primei ore, nu la a doua cum mi se spusese la catedra... Si pe geamul acela se vedea parcul... l-am privit cand m-am gandit la o exprimare mai buna pentru ceva ce aveam de tradus... il privisem fara sa-l vad si atunci cand mi se luase sange...

Am asteptat jumatate de ora, apoi am fost invitata sa ma dezbrac. Nu-mi surade, insemna probabil ca vom sta un timp, si as fi vrut sa-mi dea foile si sa plec, dupa ce rezolvam la personal. Nu stiu cat a durat, m-am uitat apoi la ceas, dar fara sa vad, si m-am indreptat spre personal...