draga alexandru,

de aici, dintre neslefuite serpentine ale timpului, unde muntii cu bandane se bat cap in cap in ciorovaiala lor pentru suprematia norilor, unde cuvintele se asfixiaza incet in atmosfera rarefiata de sensuri eu iti urez indeplinirea tuturor dorintelor...
iti mai amintesti cand ai intrebat-o pe bunica daca dumnezeu plange sau daca face pipi atunci cand ploua?...si dupa ce ti-a troznit o scatoalca pentru nerusinare, ea ti-a raspuns ca stropii de ploaie sunt picaturile care se scurg din rufele noastre patate de pacate, pe care dumnezeu, ca o gospodina vrednica, le-a botezat in propriul lui suflet si pe care le intinde la uscat pe o sarma ecuatoriala in gradinile suspendate ale timpului.
destinul fiecarui om este prins cu doua carlige de rufe, iar giulgiul tau s-a zvantat de o buna bucata de vreme...

cu drag,
Alexandru