eu, învelită de tine.

lumea din mine se clădește cu pași mici, are tălpile goale pentru că vrea să simtă fiecare tremur al tău, să te asculte cu călcâiele lipite de inimă, înăuntrul și înconjorul tău. să te ating, cu vocea ta să mă încojor, să alunec în ea. să curg în pieptul tău, pe sub pielea asprită de singurătatea mea și acolo să trăiesc, să cresc aurie sub un soare tomnatic mereu, cu genele să te gâdil prin vene, să-ți fiu și culoare și bătaie, de pleoape prin inima mată.