***
o melodie lentă se aude la radio
își strânge mai bine halatul în jurul trupului
fumul din mașină îl face să tușească scurt
zărește crucea de pe dosul palmei
un semn făcut cu vârful creionului în adolescență
se derulează fugitiv câteva secvențe
ca în mintea unui muribund
ar putea scrie o carte cu patru capitole
nu
nu se pricepe la scris
el se pricepe doar la vorbe
poate vorbi cu oricine
există și excepții
încearcă
cuvintele îi rămân în laringe
uneori scoate niște sunete ciudate
alteori reușește să formuleze fraze banale
știi
zilele astea e anunțată ploaie
ți-am făcut programare la doctor
iar n-am cămași călcate
uneori spune chestii profunde
ea nu-l înțelege se isterizează
el își jură ca n-are să mai încerce niciodată
nici la visat nu se pricepe
se oprește

***
caută răspunsuri
ele nu-l caută
se ascund
prin ungherele mașinii
după perdeaua de fum
în versurile melodiei
nu e trist
e doar o senzație de gol
un vid îi presează organele interne
a uitat
își vâră și celălalt picior sub el
își înconjoară trupul cu brațele
așa cum îl ținea mama când îi era frică
a uitat sensul multor cuvinte
se apleacă peste scaunul din dreapta
pleoapele îi sunt grele
un led licărește în bordul mașinii