în iarba asta mare vremea stă la pândă să prindă zborul
dacă întind mâinile
aș putea să fiu ploaia alergând să te sune
nu știu cum e la tine dar fără vise
trage timpul de oase și ieși din tine ca furnicile după nor

ultima oară când am fost pădure
erai la fereastră ascultând celelalte
cuvinte
părea că am rădăcini degeaba
că începutul tău este sfârșitul unui hornar de primăveri
alo

aici fluturii sunt ca frunzele
roșii galbeni
doar vântul îi mai zboară
din iarba asta mare se văd plecările tale
când am să cresc munte
va fi doar frig