Am parasit vesnicia pentru cateva atingeri firave si efemere...
Am parasit vesnicia pentru o boare de aer rece si pentru un suras aruncat in graba peste umar...
Am parasit vesnicia pentru un sarut fugar si temator...udat apoi cu lacrimi tremurande...
Am parasit vesnicia pentru o mansarda cu flori, si pentru un pictor cu plete...
Am parasit-o pentru o poveste scrisa cu suspine pe o farama de inima...pentru cateva amintiri ruginite al unui mai infiorator...pentru rostogoliri in propriul eu si pentru lectii de viata aprofundate in delir...
...Pentru adieri de vant si picuri de ploaie tomnatica printre suvite de vant rebel.....pentru povesti soptite in miez de noapte si pentru promisiuni ce includ vesnicie sub cerul spuzit de stele...pentru imbatari de soare si imbatari cu parfum de roze in dulci amurguri...pentru nispiul de sub talpi si pentru valurile tulburatoare....pentru atatea si atatea cuvinte fara noima, in care ma includ si te vei include...
Da, am parasit vesnicia pentru infasurari in brate calde si tremurande, pentru amagirea unui juramant impresurat de un sfarsit grabnic , pentru goane nebune printr-un lan de grau si pentru atingerea unor gene pe obrazul imbujorat....
Pentru un tu si un eu sorbite pe nesimtite de moarte, pentru parfumul pielii ce iti dezgoleste un umar infasurat in rochia de plaja...pentru doi ochi inlacrimati de amenintarile unei despartiri intr-o gara invesmantata in verdeata decolorata....

Pentru toate astea si pentru reverberarea lor in infinit....am parasit vesnicia...