sunt doar distanțe

nimic real nimic de atins niciun corp halucinația unei fericiri
câteva intersecții viabile
câteva întrevederi cu Dumnezeu cu Iubirea cu Sensul
și viața ca un drog
căutarea perpetuă a realității din tine un detaliu în care să te simți să te regăsești
indiferent de oglindă de sunet de religie

în fond suntem toți disperați autiști desprinși de adevăr suntem constrânși la a nu fi
plimbăm fantome le vorbim
sărutăm aparent buze facem dragoste facem cu disperare sex
ne-o tragem până se scurg toate fluidele

numai așa ne simțim corpul numai așa carnea este reală
fumăm aceeași fantasmă consumăm un suflet un altul
și atunci luminile se sting rămânem închiși într-un scenariu grotesc

obiectele curg obiectele vin de-a valma inundă toate spațiile
cât de dependenți suntem cât de embrionari și inutili pentru respirația celuilalt
ne cultivăm narcisismul îi amenajăm coridoare alei treceri fără limite
expansiuni dincolo de percepții

scriem legi pledoarii pentru ziua de apoi pentru ziua de mâine
habar nu avem să fim habar nu avem că dragostea nu e o pastilă
un corp în mișcare un bol uriaș de naivități
habar nu avem că în fiecare secundă există un celălalt mult mai aproape de delir
ni-l conservă ca pe un hering marinat o delicatețe la cină
- același fumaor aceeași narghilea o altă scenă -

"doamnelor și domnilor să respectăm manierele să fim decenți să zâmbim
spectacolul continuă scena este larg și pe viață deschisă "

mai bine înghețul mai bine zidul opac al neputinței mai bine obrajii supți de neliniște
mai bine simpla așternere pe un cearșaf curat sau pe iarbă

și un sfârșit fără aplauze fără spectatori