vine peste orașul meu un fel de primăvară la fel
de capricioasă ca mine

mi-e atât de greu să-mi stăpânesc ramurile care țipă
spre cer în soare sau în ploaie uneori, țipă după tine

eram verde și albastră printre străzile gri
când ne-am îmbrățișat, anul trecut

am înghițit, că nu știam ce să fac cu ea,
o planetă ca un soare mai mic
de-atunci sunt galbenă pe dinăuntru

de obicei mă fac verde primăvara
și mi se face sufletul pajiște

dar ferește-mă iubitule de greieri
mă inundă uneori, vin atrași de uimirea mea
în fața sunetelor de primăvară și de antene

ferește-mă

altfel, când ai să mă regăsești vei spune că am învățat
să cânt fără de lacrimi, în neștire, fără de lacrimi
apoi vei spune că nu sunt eu

și va fi greu,
va trebui mai întâi să culegi
de pe mine
toți greierii
și să-i arunci la albine





http://s52.photobucket.com/albums/g4/adinaungur/?action=view¤t=MOV04312.flv

(te rog frumos sa observi filmuletul, e realizat astăzi, 1 mai, 2008 în piața unirii. mi-a tremurat camera, fiindcă aveam două plase grele în mâini, însă nu le-am putut lăsa jos, trebuia să urmăresc această serenadă)