14 : 35 (p.m.)
9.04.2006

Pentru prima oară în ultimele două săptămâni, a apărut soarele. Dar nu cum se spune de obicei că apare, primăvara ; pur și simplu s-a lovit de imensitatea albastră a cerului, neacoperită de vreun nor...
Nu mă mai interesează cum scriu, cum mă exprim. Știu că nu am talent sau ceva promițător în mine, așa că îmi mai rămâne să contemplu... Mama spunea că văd viața într-un mod poetic... Poate. Dar asta îmi sună a optimism, nu știu de ce. Posibil să fie un stereotip... ?
De cum a văzut ziua asta, melancolica " eu " a plecat la plimbare...
Atât de clară, de luminoasă, atât de puțin filozoafă, ziua asta nu poate îndemna decât la acceptare, uitare, mulțumire...
O Claudiu, nu puteai tu să mai aștepți puțin, până să mă hotărăsc și eu ?.. Acum, când e cu adevărat primăvară, te-ai hotărât să mori... Unde a rămas armonia cu natura ? " Undeva, înzăpezită, pe drum ? "..
Tot ce vreau astăzi e să merg pe cărarea aceea, și să-l văd... Știu, nu pot să mă gândesc la nimic fizic, dar eu nu îmi doresc nimic fizic de la el ; m-am săturat să tot repet... Privirea și cuvintele sunt o atingere suficientă pentru mine. Visele...
Nu vreau decât această zi, acea clipă..., cărarea aceea... Să mă plimb singură, îmbrățișând trecutul și tot ce-a însemnat el pentru trecuta mea " eu "...
Mă obsedează un gând că am pierdut ceva atunci ; ceva care mă face acum slabă și poate prea prudentă... Ceva care nu mă lasă să mă bucur total, de nimic... " But I can't think about it right now..., I'll go crazy if I do, I... I'll think about it tomorrow... After all..., tomorrow... is another day ! ". Cuvintele lui Scarlett îmi răsună în minte, exact ca în film. Au o rezonanță uimitoare cu răspunsul pe care-l căutam.
Poate mergând pe cărare, îl voi regăsi...
Dar dacă e însoțit ? Voi mai fi oare atât de fericită ? ( Doamne, dar ce fac ? Folosesc cuvântul ăsta, din nou ?! Nu am învățat lecția din trecut ? Îmi mai trebuie una ? )
Nu vreau decât ziua asta, și nimeni să nu fie pe drum... În afară de ai mei, cu care voi păși pe " cărarea " ce duce spre Grădina Morii...
Vreau soarele din ziua de azi, și momentul meu. Azi sunt egoistă, cu toate că e duminică... Sper să mă bucur de ea din plin, în ciuda prudenței mele...
" Make me strong, just like you make me weak... Memories (...) keep coming through... " (A-HA)