Viața, element de creație, legătură între pământ și cer, materie clădită pe spirit, o parte din Coloana fără sfârșit a lui Brâncuși, o taină.
Suma acestor elemente, viețile noastre, ca niște clepsidre de timp, picură calea de mâine spre poimâine.E oare doar o potecă sau o autostrada către alte lumi ? Depinde numai de felul cum le punem la capatul Coloanei, în drumul ei spre nemurire.
Mă simt ca un neînsemnat creator.
Am zămislit cu dorință pârjolitoare viețile fiilor mei ,sa fie creuzetul de foc in care se topeste Sărutul și Poartă de trecere spre iubirea de oameni.
După o vreme, când înțelepți vor sta în tăcere ,ninși de ani, la Masa , vor socoti elementele ce le-au pus palmele bătătorite la capătul dinspre cer al drumului.
I-am zămislit sa fie stele.Cu mainile facute cauș să își astâmpere setea cu comete nesfârșite. Să dăruiască lumii întregi sori, care inca așteaptă cuminți primele mângâieri părintești pentru a se apinde.



Targu Jiu,noiembrie 2007