Da, Pablo Neruda sfarmă lumea
Și o lipește bucată cu bucată peste sufletul tău
Acolo stă de un timp Hristos cu cheia în mână sedus,
Îl invit discret la cină
Azi am oricum lumânări peste tot și ușa deschisă

El te caută nedumerit cu cheia în mână
Tac și gândesc că aici ți-ai lăsat peticul tău de cer și mirosul copilăriei
Unde e?
Nu e Doamne,
azi Te-am invitat să vorbim despre răni.

La cină fiecare ne pipăim ochii.