Umbre
se rostogolesc
în umbre
agonizîndu-mi pașii
făcîndu-i somnambuli
mă lovesc de ziduri
cuvintele
îmi pun piedică
iar zîmbetul lor
rînjit
îmi macină nervii
alienare
minciună
aș vrea să fiu cîine
să-i urlu în față lunii
cît e de lașă
iar colții să-i înfig
în trupul de timp
sfîrtecîndu-l
pînă la ultima clipă
sau poate pisică
să pot avea nouă suflete
mereu
unul de rezervă
și gheare
pentru ca mîngîierea mea
să lase urme
aș vrea să fiu
iar eu
să mă pot întoarce
acasă
în mine