Într-o furtună de–amintiri se sting gânduri împânzite
De-adormitoarele priviri ale clipelor ciupite.
În sala asurzitoare, gândurile uimite,
De surdina ucigatoare, se fac pe rând pierite.
Din muzică cu sunet fals, o notă reușește
Să întrețină suplu vals ce în volum tot crește:
O frunză ține ritmul cu foșnet ce pitește
Un zumzet mic și suplu, ce dulce cânt mocnește;
Un clipocit pe ton subțire se-abate de la cursul lui
Și, clip culip, el întreține ritmul cald al trunchiului.
Tare, un bas răsună din tunete cumplite
Din norii ce se-adună și cern nemiluite.
Din cenușiul încerat lunecă picuri de argint
Ce pufnesc sub fulgerat și pe frunze se alint.
O liniște tresare din armoniosul cânt;
Doar marș de defilare... se-aude pe pământ…