Cerul e doar acea reflexie continuă a sentimentelor pe care sufletul nu le mai poate percepe. Ce este de fapt sufletul? Sufletul este cel mai intangibil loc din întreaga noastră existență metafizică, unde totul se percepe în raporturi constante între suma algebrica a tuturor sentimentelor profunde și superficiale și între produsul tuturor iluziilor și viselor nerealizate. Sufletul este lăcașul iubirii. Sufletul nu-l simți, însă știi că există, pentru că la destrămarea oricărui vis, el sângerează, la neîmplinirea celei mai sincere iubiri iluzorie, doare. Îl simți pur și simplu, contopindu-se cu rațiunea, printr-un nebunesc mod de a exista. Se spune că sufletul pune în mișcare corpul. Cine suntem de fapt? Sufletul sau corpul?
Colecționăm vise în mănunche mici, pentru a nu le duce lipsa când dispar, spulberate de vântul dezamăgirii. Precauți, rezervăm luminii o parte din noi înșine, dăruind întunericului pulbere de viață, risipite, cenușii. Visele se nasc mereu din gânduri. Proiectam visele pe pânza sufletului, încercam să le metamorfozam într-o realitate care ne mistuie trecutul. Încercam ca visele să îndulcească prezentul și cu ele construim viitorul.