Plângeam. Mă regăseam în drumurile parcurse de alții. Mă culcam târziu noaptea si căutam să nu mai mor... Ai apărut tu... De ce? Cine ești? Răsplată!? Pentru ce? Doar tu știi. Mi-e frică să te-ntreb, nu vreau să te supăr. Ce vezi când mă privești?... Nu vrei să răspunzi... Nu-i nimic... Zi și tu ceva! Lasă!... Acum e bine, cred, plâng de durere, dar e-o plăcere că-i toată de la tine. N-am idei, ce vrei să-ți spun? Mereu te superi. Crezi că eu nu sufăr? Cine te crezi? Iartă-mă! Nu pleca! Sau pleacă! Nu o să mai mor de acum înainte... Dar nu pot respira... Așteaptă!... A plecat... plâng... Cine sunt? De ce? Pedeapsă!? Pentru ce?...