e sfâșietoare setea aceasta. dar paharul gol nu mai înseamnă nimic.


mă împiedic în propria mea umbră care înghite lumina din zori. îi strig că vreau să mă astâmpăr. ea îmi strigă înapoi că nu mai pot să vreau nimic. lumina mă lasă goală și singură. indecent de singură.


ceva roșu. ceva negru. scoarța e crăpată adânc. sunt o mireasă de stejar. din trup mi se naște un sicriu cald. tu ești mirele meu și nu spui nimănui
nimic.


se petrece o înmugurire ciudată aici. avem grijă mereu să nu ni se facă toamnă. pe ascuns am cules un fruct. oricum știam că sunt goală în fața ta.


am sorbit clipa aceea ca și cum ar fi fost ultima. și pe următoarea la fel.


mănânc nisipul acestui deșert. înghit soarele. și când te gândești că ar fi de ajuns să te ating.


lumea fierbe ca o ciorbă de oase. îi simt mirosul greu și vomit. nu țipă nimeni. ascultăm știrile. avem o casă la șosea. numărăm mașinile. dacă iese impar mor mâine.


viața altora e făcută din cărămizi. viața mea e făcută din tine. nimeni nu știe cine ești. îți simt existența în ceafă. respiri dintr-o ploaie așa cum mă așteptam.



locuiesc în mijlocul setei. număr ca să uit. mă încurc.
dacă iese impar mor mâine.