Îmi vorbeai de un țărm al timpului tălăzuit în marea liniștii.
Apoi de scoici și așa ai aflat de culegătorul de răni. Răni crestate în răbojul primului cuvânt, prăpastie care așteaptă o punte pan continentală, o linie în spirala timpului care aparent trece prin același loc. Carmen-poezie sau poate Cornelia, nobila gintă latină…o cât de greu se înfiripă numele de călugăr, o nu, de zeu al dragonului prins intre ape. Kami, o perlă rara a inimii sau poate e o gingașe floare culeasă de-un călugăr. Timpul, timpul acest zămislitor bijutier al lumii noastre. S-a clătinat Atlas sub povara unui gând și firul s-a rupt, lăsând să cadă pe o rază, perlă cu perlă. Îți spun din nou ia-ți pana din roțile morii, lasă vântul să cutreiere ungherele sufletului, poate va găsi un semn, un indiciu, un ciob de Cucuteni sau un os șlefuit în Cazanele cerului. Scrie-mi pe curcubeu un cuvânt, pulberea de foc îmi va atinge inima și eu voi înțelege ce mi-ai șoptit.